sâmbătă, 21 septembrie 2013



ATENTIE ! Inflatia de biserici duce la demonetizarea spirituala a acestora!
Cam asa arata "raportul" biserici / scoli in Romania secolului XXI...

Nu sunt un ateu, dar nici un necredincios. Sunt un indecis. Totusi cand statistica spune ca la fiecare scoala construita in Romania s-au ridicat 5 (cinci) biserici NOI, asta ma revolta. 
Sa inteleg ca se doreste ca viitorul Romaniei sa stea in mainile unor oameni analfabeti, insa credinciosi? 
Cand la dezbaterile pentru bugetul anual al tarii se depun MII de amendamente de finantare pentru constructia ALTOR biserici, mie mi se pare ca traim intr-o tara care nu-si mai cunoaste prioritatile, suntem condusi de niste idioti si/sau se "trag" o multime de bani din buget catre buzunare private. 
O sa spuneti ca se ridica lacase de cult? OK Insa lacasele respective (o parte din ele), nu mai slujesc demult scopului initial, ci au ajuns doar niste instrumente de facut bani pentru multi asa-zisi slujitori ai Credintei sau si mai rau, logistica pentru campaniile electorale.
Si toate in numele Domnului, AMIN! 
In dezbaterea asta unii fac o confuzie FUNDAMENTALA: Divinitatea NU este OBIECTUL numit biserica. Credinta a fost sau incearca sa fie deturnata de la Dumnezeu sau in numele lui Dumnezeu, catre un obiect care se numeste biserica. Nu uitati: Dumnezeu NU ESTE BISERICA! Dumnezeu nu este o cladire! 
Daca vrei si simti ca trebuie sa te rogi, sa te sprijini in carja credintei, sa-ti gasesti echilibrul sufletesc, asta o poti face si in statia de tramvai, intr-o ghena de gunoi cand iti cauti hrana, in varful unui munte, intr-o casa oarecare sau intr-o biserica de acum 400 de ani...
Poti fi credincios si pe imas, printre vaci si intr-un laborator, si pe strada.
Vad o multime de oameni pe strada care, la apropierea de o biserica, se inchina cu multa evlavie. 
Oare Dumnezeu exista numai in preajma bisericilor? Toata spiritualitatea credintei adevarate s-a scurs in caramizile unor ziduri, s-a diluat in mii de obiecte, obiceiuri si ritualuri ce n-au nici un fel de legatura cu Divinitatea. 
Cati dintre voi ati pierdut pe cineva drag si in zilele ce au precedat inmormantarea, nu ati avut timp sa plangeti sau sa va rugati pentru cel disparut, pentru ca v-ati pierdut clipele numarand farfurii, pahare si sarmale, innodand banuti in batiste, ascultand retete de coliva de la babele din vecini, chinuindu-va sa va amintiti numele cuiva ce trebuia sa vina la masa de pomenire, pregatind in anume fel lumanarile si alte sute de astfel de nimicuri...Asta mi se pare a fi o rasturnare barbara a prioritatilor intr-un moment de cumpana a vietii.
Articolul ramane la stadiul de "ciot", pentru ca sunt sigur ca voi mai scrie cate ceva despre aceste probleme...




    

luni, 13 februarie 2012

PAINE SI CIRC

Tot "prietenii" nostri cuceritori romanii, au inventat sintagma "panem et circenses", adica paine si circ. Destepti baieti! Probabil a fost prima mare manipulare in masa, pusa la cale de "stapanii lumii".
Acestia au intuit perfect importanta celor doua cerinte, pentru ca poporul sa uite de jugul la care tragea, de saracie.
Si aceasta "buna practica" a razbatut pana in zilele noastre.
Aplicata la noi, aceasta s-a deformat putin cate putin, painea disparand din context, astfel ca romanii au ajuns, pe nesimtite, sa se hraneasca mai mult cu circ si mult mai putin cu paine.
Au aparut astfel discutiile nesfarsite tinute fara noima si fara finalitate, fara vreo aplicatie concreta in viata si societatea noastra.
Tipete si invective fara de numar s-au abatut asupra urechilor romanilor, determinandu-i sa se scindeze in tabere combatante, uitand de solidaritate, de interes comun.
Si toate aceste discutii docte, presarate cu mahalagisme de cea mai joasa speta, au inceput sa intre in cotidian, in sangele nostru, pana la saturatie, pana cand nimeni nu-si mai aminteste de faptul ca, teoretic, toti si totul ar trebui sa aibe un tel comun: bunastarea fiecaruia dintre noi.
Bunastare?! Doar lozinca destinata alegerilor. In rest, trebuie sa traversam crize, crampe sociale, noroi si deznadejde, in timp ce mult-iubitii nostri calauzitori politici  trag  spre ei jgheaburile pe care banii publici curg in conturile proprii.
Sa furi cu amandoua mainile si cu dintii din banii publici a devenit o practica pentru care nu mai fac puscarie decat fraierii, acarii Paun care trebuiesc infundati, pentru ca stapanii lor sa nu aiba nici o problema cu legile penale.
O farama de psihologie ne spune ca, cu cat oamenii sunt mai saraci, cu atat se poate micsora bucata de paine ce le-o arunca stapanii, in timp ce sentimentul fericirii la primirea pomenii va fi mai puternic. Nu am pregatire in domeniul psihologiei maselor dar asta o consider o axioma. Dati unui muritor de foame o coaja de paine si o sa aveti parte de recunostinta. Dati unui bogatas 10 lei si o sa vi-i arunce in fata cu dispret sau n-o sa-l intereseze deloc gestul tau.
Asa ca, popor sarac = cheltuieli mai mici = poate fi corupt extrem de usor la alegeri (vezi galetile, malaiul, umbrelele si cate-si-mai-cate).
In concluzie, conform viziunii politicienilor nostri painea se poate micsora cat de mult, insa circul trebuie sa continue cat mai vehement, mai caustic, mai badaran.

DESPRE PAPUSI SI PAPUSARI

Despre papusi (mai intai)
Papusile romanesti (si nu numai) le putem imparti in doua tagme: cele ce habar nu au ca sunt manevrate si cele care cu buna stiinta se lasa legate cu sforile de manevra.
Papusarii sunt cei care au sub ei macar un rand de papusi ascultatoare, manevrabile si docile.
Problema cu acest ansamblu manevrant-manevrat, in societate, este ca se poate ridica pe mai multe nivele iar ultimul de jos va fi intotdeauna poporul, marea masa de anonimi,
la mijloc vom avea papusarii-papusi, cei ce manevreaza dar sunt si manevrati (sau micii trepadusi sau cozile de topor), in timp ce sus de tot va fi dificil de privit, intrucat ceata si norii ne impiedica sa vedem cine manevreaza tot jocul...Aici intervine misticismul social   si toata lumea isi da cu parerea in functie de interesele proprii.
Cati oare dintre noi s-au intrebat  care sunt interesele ABSOLUTE ce dicteaza mersul general al tarii, totalitatea actiunilor guvernantilor nostri?
Sa nu spuna cineva ca interesul national este obiectivul! Doamne fereste! Pana la natiune mai sunt buzunarele proprii, idealurile de prea-marire personala, neamurile, masinile si casele.
Si mai sunt si interese ce isi gasesc originea peste granitele tarii, nu se stie pe unde...Sau se stie?!

Foarte scurt istoric al sforilor de manevra ale poporului roman
Aflati in dintotdeauna in drumul cotropitorilor sau a vecinilor expansionisti, nu am avut in istorie aproape nici un moment in care asupra noastra sa nu se pravale diverse neamuri, in diverse ocazii.
Romani, barbari de la rasarit, tatari, turci, polonezi, unguri si austrieci, toti au avut pretentii asupra teritoriului si poporului nostru.
Dintre toti, turcii si-au pus cel mai mult amprenta pe societatea noastra, modeland-o dupa chipul si asemanarea celei de la Inalta Poarta, adica, corupta, duplicitara, bazata pe o neancredere cronica intre oameni si SLUGARNICA. Slugarnicia nu ne-a parasit nici acum, dupa atata timp de la cucerirea Independentei. In sutele de ani in care am platit biruri si peschesuri, in care umilinta si tradarea au fost ridicate la rang de modus vivendi, coloana vertebrala romaneasca s-a incovoiat si, din pacate asa a ramas...
Poporul acesta a invatat si i-a intrat in sange regula "de aur" a sclaviei: Capul plecat sabia nu-l taie.
Nu, nu este o VINA a oamenilor!! Este doar adaptarea la mediu, la furtunile istoriei. Am capatat apucaturi cameleonice; ne schimbam culoarea de la rosu, la albastru, la galben ori portocaliu, ori mai stiu eu ce nuanta...de partid.

PREAMBUL CIVIK

Ne putem considera confiscati. Vietile noastre au fost luate cu japca, pe nesimtite de catre nesimtiti. Copii nostri au ajuns sa formeze marea turma apartinand imbuibatilor si hotilor de diferite culori, a proprietarilor de orase si judete, a mizerabililor ce nu-si mai stiu averile si nici limitele.
De la batranii faraoni ai Romaniei, exhalati din istoricele -de acum- PCR si Securitate, mai apoi din randul noii ciocoimi "politico-democrate", pana la beizadelele nascute in haznale de bani si fite, se considera a fi din start si neconditionat proprietarii nostri, ai copiilor nostri, a vietilor noastre.
Ni s-au confiscat pana si armele de lupta sociala - vezi Sindicate "libere si independente". Te umfla si rasul si scarba sa pronunti numai aceste cuvinte 100% demonetizate si ne-adevarate.
Muhaiele cu coate ascutite s-au catarat si in fruntea acestora, lasandu-ne in grija nimanui, cand ar fi trebuit sa rupa mese ministeriale cu pumnul. Acum, doar negociaza pe principiul "da' mie ce-mi pica?" Nimeni nu-si mai aduce aminte de cand nu s-au mai organizat alegeri sindicale. Toti liderii (sau mai toti) se considera a fi alesi pe viata, un fel de semizei intre oameni.
Noua ce ne-a mai ramas? Oponenti individuali, fara structuri organizate care sa faca sa tremure rufaria intima a mai-marilor nostri dregatori.
Putini, foarte putini oameni care inca nu si-au tocit atitudinea civica si inca nu sunt infranti, napaditi de frica pierderii unui loc de munca sau a jandarmeriei purtatoare-de-bastoane.
Simturile imi spun totusi ca ranile poporului au inceput sa se cangreneze si in momentul de fata buboiul traiului infect si slugarnic este in curs de umflare.
Cred cu tarie ca, daca "minunatii" nostri stapani politici nu vor sesiza la timp aceasta presiune sociala REALA, vor avea probleme majore, daca nu chiar insurmontabile.
O fi cantarit cineva pericolul neincrederii populatiei in TOATA clasa politica? Si-a dat seama cineva pana acum de faptul ca neancrederea aceasta deja cronica, este strict echivalenta cu neancrederea in DEMOCRATIE?
Nimeni nu vede inca faptul ca poporul roman aspira la un Vlad Tepes? Si nimeni nu-si da seama ca aceasta este echivalent cu dorinta unei dictaturi?
Nu-mi aduc aminte ca vreun proces de votare sa fi fost in spiritul alegerii celor mai buni dintre noi. In Romania intotdeauna s-a votat CONTRA cuiva. Si acum va fi la fel.
Primele randuri-ganduri au fost asternute; sper ca in jurul acestei teme sa se cristalizeze cat mai multe idei de valoare prin comentariile voastre. Candva, cumva, va trebui sa o apucam si pe drumul demnitatii, al respectului, al culturii, al unanitatii.
IACTA ALEA EST!